Studii la Seminarul Teologic la Galaţi, abs. În 1920, Facultatea de Teologie din Bucureşti (1920-1924). Preot paroh la Rotari, în jud. Prahova (1925-1935), la Biserica „Sf. Ecaterina” din Bucureşti (1935-1943), consilier cultural la Arhiepiscopia Bucureştilor (1942-1943); rămas văduv în 1942, a fost călugărit la Mănăstirea Neamţ, cu numele Iosif, şi hirotesit protosinghel; ales arhiereu vicar patriarhal la 3 decembrie 1943, cu titlul „Sinaitul”, şi hirotonit la 19 decembrie; la 15 ianuarie 1944, ales episcop al Argeşului; după desfiinţarea eparhiei, a fost ales de Sf. Sinod, în februarie 1949, episcop al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, păstorind până la moarte. Ca ierarh a fost preocupat de restaurarea monumentelor bisericeşti din eparhie şi de ridicarea unor noi locaşuri de închinare. A publicat broşuri de zidire sufletească, articole, pastorale şi predici în periodicele bisericeşti. A trecut la Domnul la data de 19 iunie 1984 în Râmnicu Vâlcea.